Viaţa mea se desfăşoară în spaţiul nesigur de mişcare dintre două ficţiuni: Trecutul cu nostalgii, Viitorul cu spaime şi o realitate, când blândă, când ameninţătoare, Prezentul pe care îl trăiesc cu complexele vârstei mele, cu inerţia obişnuinţelor, cu tirania oglinzilor, ca orice femeie, cu regretul riscurilor neasumate, ca orice fiinţă lipsită de îndrăzneală.

Scrisul e şi el un spaţiu nesigur de mişcare printre ficţiuni, dar mult mai atrăgător.
Înlocuieşte neliniştea de a trăi cu cea de a visa.

În tinereţe mi-am trădat visele cu trăirile, acum, ca să îndrept această nedreptate, îmi înşel viaţa cu visele.

Sanda Sântimbreanu